După ani petrecuți în străinătate, tot mai mulți tineri din Oltenia decid să revină acasă și să-și construiască un viitor în locurile natale. Se întorc cu planuri, economii și dorința sinceră de a schimba ceva. Sunt tineri care nu uită de unde au plecat și care își transformă experiența de peste hotare în afaceri locale – ferme, pensiuni, ateliere sau mici producții artizanale.
„M-am săturat să trăiesc departe de părinți. Îmi doream să simt din nou mirosul pământului de acasă. Cu banii strânși în Italia am cumpărat o moară veche, pe care o modernizez acum. Vreau să produc făină locală, curată, ca pe vremuri”, povestește pentru Obiectiv Oltenia Alin, un tânăr din Râmnicu Vâlcea, întors după 9 ani petrecuți în agricultură în nordul Italiei. Povești ca ale lui sunt din ce în ce mai numeroase în județele Gorj, Mehedinți, Olt și Dolj. Tineri care investesc în turism rural, în cultivarea legumelor ecologice, în ateliere de produse handmade sau în cafenele cochete deschise în orașele mici, cu accent pe produse locale și ospitalitate autentică.
Însă, de cealaltă parte, sunt și gorjeni care aleg să nu se mai întoarcă. Teama unui posibil conflict militar și incertitudinile din regiune le-au schimbat planurile. Deși aveau în gând să revină și să investească acasă, mulți își amână decizia pe termen nelimitat.
„Aveam în plan să mă întorc în România anul acesta, voiam să deschid o mică brutărie în Târgu Jiu. Dar după ce am văzut ce se întâmplă în Ucraina, cu mobilizările și tensiunile din zonă, sincer, m-am speriat. Aici, în Canada mă simt mai în siguranță”, o spune Alexandra, gorjeancă stabilită în Montrèal.
Aceeași teamă o simte și Mihai, originar din Orșova plecat în Spania de peste 12 ani: „Mi-e dor de tot, de satul meu, de mama, de aerul de acolo. Dar am copii mici și nu pot să-i aduc într-un loc unde nu știu ce va fi peste un an. Războiul e aproape și nu mă simt liniștit să revin acum”.
Cu toate acestea, întoarcerile continuă. Cei care revin sunt motivați de legătura profundă cu pământul natal, de dorul de familie și de nevoia de a simți că fac ceva cu adevărat „al lor”. Iar cei care reușesc să-și depășească temerile se transformă în exemple pentru comunități întregi.
„Mi-am promis că n-o să-mi cresc copiii printre betoane. Poate o fi greu aici, dar măcar trăim curat, muncim pentru noi și ne vedem părinții în fiecare zi”, o spune Maria, revenită în Târgu Jiu cu soțul și cei doi copii după 19 ani petrecuți în Anglia.
Între speranță și frică, între dor și siguranță, gorjenii din diaspora își cântăresc deciziile. Cei care aleg să se întoarcă duc cu ei nu doar bani sau idei, ci și forța de a reclădi o Oltenie în care să merite să trăiești.
Comentarii
Trimiteți un comentariu