Într-o lume în care modernitatea pare să acopere tot mai mult rădăcinile autentice, un tânăr din Motru reușește să aducă în prim-plan vocea tradiției, cu emoție, respect și o dragoste sinceră pentru folclorul românesc. Povestea sa începe nu pe scenă, ci acasă, în mijlocul familiei, unde sunetele muzicii populare se împleteau natural cu momentele copilăriei.
„Muzica a fost mereu prezentă în casa noastră. Mama îmi cânta des cântece vechi, iar eu le prindeam din zbor, fără să înțeleg pe deplin versurile. Era o joacă atunci, dar una care m-a învățat ce înseamnă emoția cântului încă de la grădiniță”, povestește interpretul, care și-a făcut debutul pe scenă la doar 6 ani, în cadrul unui eveniment dedicat Zilei Minerului.
Prima apariție publică a avut loc alături de ansamblul „Brâulețul” din Motru, sub îndrumarea domnului Gheorghe Feraru – cel care i-a deschis calea către lumea folclorului. Emoțiile de atunci, deși copleșitoare pentru un copil, s-au transformat treptat în convingerea că muzica populară este un drum de urmat. Un alt nume care i-a influențat decisiv parcursul este profesorul Feraru Gavril, care, deși este violonist, a remarcat timbrul special al tânărului și l-a încurajat să-și cultive vocea. Așa a ajuns la Școala Populară de Arte din Târgu Jiu, unde l-a așteptat o altă întâlnire providențială: doamna profesor Cristina Boian.
„Sub îndrumarea dânsei, am început să înțeleg ce înseamnă, cu adevărat, să cânți cu sufletul. M-a învățat că folclorul nu e doar interpretare, ci și respect, studiu și profunzime.” Tot aici, cu ajutorul corepetitorului Vali Zorzon, un instrumentist cu un rafinament aparte, tânărul artist a căpătat încredere și expresivitate în interpretare.
Pentru el, cântecul popular este mai mult decât o formă de artă: este o trăire. „Fiecare vers trebuie simțit, nu doar cântat. O piesă precum ‘Tu, mamă, când m-ai făcut’ mă apropie și mai mult de legătura cu familia, în special cu mama mea. Emoția din acele cuvinte nu poate fi transmisă decât dacă o simți cu adevărat.” relatează Ivan pentru Ob.Ol.
Și pentru că rădăcinile nu se uită, tânărul interpret se simte profund legat de folclorul gorjenesc – un univers muzical în care regăsește dorul, dragostea, simplitatea și forța sufletească a neamului românesc. „Nu pot cânta mecanic. Mai întâi ascult piesa, o înțeleg, o trăiesc. Abia apoi o pot dărui publicului.” spune interpretul. Pregătirea pentru un spectacol este, în viziunea lui, o îmbinare între disciplină și emoție: alegerea repertoriului, repetițiile vocale, exercițiile tehnice, dar mai ales găsirea acelei liniști interioare care îi permite să urce pe scenă cu sinceritate.
Familia joacă un rol central în viața lui artistică: „Fără sprijinul lor, nu aș fi ajuns aici. Le port recunoștință pentru încrederea pe care mi-au oferit-o mereu.” La fel de importantă este și comunitatea din care face parte – una care l-a susținut și i-a oferit ocazii să se exprime artistic, prin intermediul instituțiilor culturale locale.
Cu peste 35 de premii câștigate la concursuri județene și naționale, dintre care 15 trofee, tânărul își privește realizările nu ca pe simple distincții, ci ca pe confirmări că se află pe drumul cel bun. „Fiecare premiu e o treaptă spre mai multă maturitate artistică.”
Privind spre viitor, visează să urmeze Conservatorul, să aprofundeze studiul muzicii și, poate, într-o zi, să devină profesor. „Aș vrea să dau mai departe dragostea mea pentru folclor. Cred că educația este o formă de a păstra vie tradiția și de a inspira.” mărturisește Andrei.
Cu voce caldă, privire sinceră și o pasiune care arde mocnit și constant, acest tânăr interpret reamintește că muzica populară nu este un trecut uitat, ci o poveste vie, una pe care o spune din suflet, pentru suflete.
Comentarii
Trimiteți un comentariu