A murit ION ILIESCU! Fostul președinte avea 95 de ani

ION ILIESCU, fost președinte al României și unul dintre cei mai influenți lideri politici ai țării în perioada postdecembristă, a murit astăzi la Spitalul SRI „Dr. Agrippa Ionescu” din București, unde era internat de mai multe săptămâni. Potrivit unor surse apropiate familiei, decesul a survenit în urma complicațiilor cauzate de cancer pulmonar, boală cu care se lupta de mai mult timp.

În vârstă de 95 de ani, Iliescu era de mai multă vreme retras din viața publică, iar starea sa de sănătate s-a degradat treptat în ultimii ani. În ultimele luni, fostul șef al statului a fost supravegheat atent de echipe medicale, iar în ultimele zile a fost internat la secția de terapie intensivă a spitalului SRI. Deși medicii au făcut eforturi susținute pentru a-i stabiliza funcțiile vitale, trupul său a cedat în cursul acestei dimineți.

În ultimele ore, pe rețelele sociale și în unele cercuri jurnalistice au apărut speculații conform cărora fostul președinte Ion Iliescu ar fi decedat încă din data de 3 august, în jurul orei 14:00, însă informația ar fi fost ținută sub tăcere din rațiuni politice. Un text devenit viral pe platformele online sugerează că eventualul anunț oficial ar putea fi făcut abia mâine, ceea ce ridică întrebări despre transparența autorităților și despre jocurile de imagine care, potrivit autorului, ar domina scena publică românească.

DE LA FIU DE ILEGALIST COMUNIST, LA PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI

Născut la 3 martie 1930 în Oltenița, Ion Iliescu a fost fiul lui Alexandru Iliescu, un cunoscut militant comunist care a murit în închisoare. Rămas fără tată la o vârstă fragedă, Iliescu a fost crescut de familie în spiritul ideologiei comuniste, ceea ce i-a influențat profund parcursul profesional și politic.

A absolvit Institutul Politehnic din București și apoi a studiat la Moscova, la Institutul Energetic „Bauman”, în anii ’50, unde a intrat în contact cu ideologia sovietică și a fost coleg cu Mihail Gorbaciov. Reîntors în țară, a ocupat funcții importante în structura de conducere a Partidului Comunist Român, fiind considerat un intelectual loial partidului și un protejat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

În anii ’70, după venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, Iliescu a căzut în dizgrație și a fost mutat în funcții de rang secundar, inclusiv ca președinte al Consiliului Județean Timiș sau Iași. Deși marginalizat, a continuat să mențină contacte în lumea politică și a fost perceput ca un potențial lider de rezervă.

REVOLUȚIA DIN 1989 ȘI ASCENSIUNEA POLITICĂ

Revoluția din decembrie 1989 a reprezentat momentul-cheie al revenirii lui Iliescu în prim-planul politicii românești. După căderea regimului Ceaușescu, el a preluat conducerea Frontului Salvării Naționale (FSN), structură care s-a instalat rapid în fruntea statului român provizoriu.

Pe 26 decembrie 1989, Iliescu anunța la televiziunea publică formarea unui nou guvern, marcând astfel începutul tranziției de la dictatură la democrație. A devenit președinte interimar, apoi a fost ales prin vot universal în mai 1990, cu un scor covârșitor, într-un context de instabilitate și confuzie politică. Mandatul său a fost marcat de evenimente violente și decizii controversate, inclusiv Mineriadele din iunie 1990, când mii de mineri au fost aduși în Capitală pentru a „restabili ordinea” în fața protestelor studențești și civice din Piața Universității. Imaginile cu bătăi, arestări și intervenția brutală a minerilor au rămas întipărite în memoria colectivă și au afectat grav imaginea democratică a noului regim.

PREȘEDINTE ÎN TREI MANDATE ȘI ARHITECT AL TRANZIȚIEI LENTE

Ion Iliescu a fost ales președinte în 1990, reales în 1992, și a revenit în funcție în 2000, după perioada președinției lui Emil Constantinescu. A condus România într-o perioadă marcată de tranziție economică dureroasă, inflație, reforme întârziate și negocieri tensionate cu organismele internaționale.

A fost un lider cu o viziune conservatoare asupra reformelor, fapt ce i-a atras critici din partea societății civile și a partenerilor occidentali. Totuși, în timpul celui de-al treilea mandat, România a reușit să finalizeze negocierile de aderare la NATO și să avanseze semnificativ în parcursul european, fiind admisă în Uniunea Europeană în 2007, la un an după finalul mandatului său.

CONTROVERSE, PROCESE ȘI IZOLARE

După retragerea din funcția de președinte în 2004, Iliescu a rămas o figură prezentă în viața politică, ca președinte de onoare al PSD. A fost implicat în mai multe dosare penale, cel mai cunoscut fiind Dosarul Revoluției, în care a fost acuzat de crime împotriva umanității pentru rolul său în violențele din decembrie 1989, soldate cu peste 1.000 de morți. De asemenea, a fost inculpat în Dosarul Mineriadei din iunie 1990, însă ambele dosare au fost marcate de tergiversări judiciare, retrimiteri în instanță și anulări de proceduri. Până în momentul morții, Ion Iliescu nu a fost condamnat definitiv pentru niciuna dintre acuzațiile grave ce i-au fost aduse. În ultimii ani de viață, a evitat aparițiile publice și a refuzat să comenteze deciziile politice ale liderilor PSD sau ale altor partide. Sănătatea sa precară, mai ales din 2020 încoace, a impus o retragere aproape completă din viața publică.

REACȚII ȘI IMPACT

La aflarea veștii, liderii politici actuali ai României și-au exprimat regretul, subliniind rolul istoric al lui Ion Iliescu în formarea României postcomuniste. Unii vorbesc despre „stabilitate și echilibru într-o perioadă tulbure”, în timp ce alții amintesc de „umbrele grele” ale deciziilor sale politice, inclusiv violențele din anii '90. Pentru o parte a populației, Ion Iliescu rămâne un garant al unei tranziții fără război civil, pentru alții – simbolul continuității sistemului comunist sub altă formă.

În ciuda controverselor, moartea sa închide definitiv un capitol din istoria recentă a României – capitolul în care lupta pentru definirea democrației românești a fost marcată de compromisuri, polarizare și memorie selectivă.