Într-o lume grăbită, în care vechile cântece par să se piardă în zgomotul modernității, există tineri care aduc înapoi frumusețea de odinioară. Unul dintre acești mesageri ai tradiției este ALEXANDRU CIOIU, un artist de doar 18 ani din Târgu Jiu, care a transformat sunetul naiului, al cavalului și al fluierului în emoție pură. El cântă nu doar cu mâinile, ci și cu inima, iar fiecare melodie a lui poartă parfumul satului românesc din Oltenia. Povestea sa este una a dăruirii, a muncii neobosite și a recunoștinței față de oamenii care i-au deschis drumul.
Povestea lui nu este doar despre talent, ci și despre muncă neobosită, sacrificii, răbdare și credință. Este istoria unui copil din comuna Crușeț care, în clasele primare, a întâlnit un om ce i-a schimbat destinul: profesorul doctor Ștefan Popescu. Întâlnirea lor a fost începutul unui drum ce avea să-l ducă pe scene din țară și din străinătate, în lumina reflectoarelor și în inimile oamenilor.
„Fiind elev în clasele primare în comuna Crușeț am avut ocazia de a îl întâlni pe domnul profesor doctor Ștefan Popescu căruia îi mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru mine. Domnul profesor m-a luat cu „bătăi pe masă”, iar apoi am început să cânt cu fluierul”, povestește Alexandru cu emoție.
Drumul său artistic nu a fost lipsit de provocări. Cavalul, un instrument dificil, i-a pus la încercare răbdarea și perseverența: „Cel mai greu instrument la care am învățat să cânt este cavalul deoarece nu ajungeam să ating găurile cum trebuie, dar cu răbdarea mea, a părinților și a domnului profesor am reușit să învăț acest instrument și să obțin nenumărate premii încă de la vârsta de 7 ani.” spune Cioiu pentru Ob.Ol.
Alexandru a ales să studieze naiul la Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu” din Târgu Jiu, sub îndrumarea profesorului Dumitru Păsăre, fără însă a renunța la celelalte instrumente dragi: „Instrumentele mele de suflet sunt cavalul și fluierul.” Legătura cu profesorul Ștefan Popescu a rămas una trainică: „Dânsul a avut încredere și răbdare, mi-a oferit încă de când sunt mic foarte multe premii pe la diferite festivaluri pentru a mă încuraja inclusiv în 2018 și 2024 am participat la Festivalul Internațional de cimpoaie din Cehia. Dumnealui mi-a fost profesor de la vârsta de 7 ani până la vârsta de 17 ani.” relatează naistul.
Anii petrecuți la Școala Populară de Arte au fost plini de spectacole memorabile, în țară și în afara ei. „Mi-a fost super ușor mai ales că am mers pe un instrument pe care eu îl știam, acesta fiind naiul, iar acolo am dat de profesori minunați și dedicați în ceea ce predau.” Pe scenă, Alexandru trăiește momente unice, care îi rămân întipărite în suflet. „Momentul meu preferat pe scenă s-a repetat de multe ori și îmi doresc să se întâmple mereu: clipa în care publicul mă privește și mă aplaudă cu bucurie.” Printre acestea se numără și participarea la Festivalul Mamaia 2024, unde a obținut premiul al II-lea: „Am avut emoții puternice… veneau deoarece în ziua galei era ziua mamei mele.” își amintește Alexandru cu emoție. Munca sa neobosită a fost susținută de familie, în special de mama sa: „Mama mea stătea cu mine câte 6-7 ore zilnic să studiez. Acum am mai scăzut puțin timpul de studiu, dar nu la 0. Studiez câte 3-4 ore când am timp liber în fiecare zi sau chiar mai puțin.”
Despre modelele sale, Alexandru spune: „Încă de la vârsta de 7 ani am avut ca model preferat pe domnul Dumitru Zamfira. Recent am descoperit un tânăr extrem de talentat și de la care am ce învață, Valentin Precup!” Alături de acesta, a intrat într-un proiect semnat de David Ciente, în care muzica tradițională se împletește cu sunetele moderne: „Un proiect extrem de frumos, un om superb.” Pentru el, rețeta succesului e simplă, dar grea de urmat: „În primul rând, studiu foarte mult indiferent de răutățile din jur, încredere foarte mare în Dumnezeu pentru că El te ajută mereu să îți îndeplinești orice vis!”, spune Alexandru. Visul său e măreț și curat: „Ca oricare, mi-aș dori să fiu pe marile șcene ale lumii și să bucur oamenii cu piesele mele. Dumnezeu să ne dea sănătate că este cel m-ai important lucru.” ne spune tânărul naist.
În prezent, lucrează la un proiect ambițios, prin care își propune să lanseze mai multe piese, dintre care unele să fie compoziții proprii. Recunoștința față de părinți ocupă un loc special în inima lui Alexandru. El spune cu emoție: „Le mulțumesc părinților mei, iar tatălui meu în special pentru sacrificiile pentru mine. Îl iubesc foarte mult chiar dacă îl mai supăr câteodată.” Sunt cuvinte simple, dar încărcate de afecțiune, prin care își exprimă dragostea și respectul pentru oamenii care i-au stat alături la fiecare pas, susținându-l necondiționat pe drumul său artistic.
Astăzi, Alexandru Cioiu nu este doar un tânăr cu un nai, ci un pod între trecut și viitor, între satul românesc și scena modernă. Cu fiecare notă, aduce mai aproape sufletul românesc, păstrând viu un tezaur ce nu trebuie să se piardă niciodată.
Comentarii
Trimiteți un comentariu