Puțini tineri au puterea de a transforma o scenă de televiziune într-un loc al rugăciunii. La doar 22 de ani, ANA NUȚĂ, o tânără din Craiova, a reușit exact acest lucru. Apariția sa la „Românii au Talent” a surprins publicul și juriul prin intensitatea emoțională și puritatea vocii, transformând un moment artistic într-o clipă de adâncă trăire.
Sala a rămas fără glas atunci când Ana a început să cânte. Muzica ei psaltică, susținută de o tehnică impecabilă, a adus liniște și lacrimi în ochii celor prezenți. Emoția a fost atât de puternică încât Andra, membră a juriului, a apăsat butonul auriu, Golden Buzz, semn al recunoașterii și trimiterii directe în semifinale. „Experiența a fost intensă, încărcată de emoție și recunoștință. Când Andra a apăsat butonul, am simțit o combinație de surpriză, bucurie și înălțare sufletească. Nici nu îndrăznisem să sper la asta”, povestește Ana.
Acest moment nu a fost doar o confirmare a talentului, ci și un semn că vocea ei poate atinge sufletele, indiferent de decorul în care răsună.
UN DAR DESCOPERIT ÎN BISERICĂ
Drumul Anei nu începe pe scene mari, ci într-un loc sacru: biserica. Acolo și-a descoperit vocea și a înțeles că muzica poate fi mai mult decât artă, poate fi rugăciune.
Își amintește cu emoție de clipa care i-a schimbat destinul: „Totul a început într-o slujbă. Am cântat psaltic și am simțit o forță interioară venind direct de la Dumnezeu. Toată biserica s-a întors spre mine, surprinsă de vocea mea. Atunci mama a înțeles că acesta e darul și drumul meu și m-a încurajat să merg mai departe.” De atunci, Ana a continuat să cânte în strana bisericii și să conducă grupuri psaltice, trăind cu convingerea că darul său are o menire mai înaltă. Pentru ea, muzica religioasă nu este spectacol, ci un act de har și de dăruire.
„Cântarea psaltică înseamnă rugăciune. Nu e doar muzică, e legătura mea vie cu Dumnezeu. De fiecare dată când cânt, simt că sufletul meu se ridică dincolo de cuvinte.”
ÎNTRE PSALTICĂ ȘI CANTO CLASIC, O PUNTE ÎNTRE LUMI
În timp, Ana a ales să își dezvolte și latura academică, urmând Conservatorul și obținând licența la Interpretare Canto Clasic. Această formare i-a oferit disciplina și tehnica necesare pentru a cânta pe scene mari, dar nu a îndepărtat-o de rădăcinile psaltice. „În muzica clasică accentul cade pe perfecțiunea tehnică și pe arta interpretării. În muzica psaltică accentul cade pe rugăciune și trăire interioară. Cele două se completează minunat: tehnica clasică mă ajută să protejez vocea și să susțin notele lungi, iar glasul bizantin păstrează emoția autentică.”, notează Ana pentru Obiectiv Oltenia.
Această îmbinare îi permite să transmită emoție fără să își sacrifice sănătatea vocală. Muzica devine astfel și expresivă, și corectă din punct de vedere tehnic, dar mai ales încărcată de trăire religioasă.
CREDINȚA – ANCORA CARE O ȚINE ÎN ECHILIBRU
Într-o lume în care valorile se schimbă cu repeziciune, Ana și-a găsit ancora în credință. Chiar și în perioadele aglomerate, își face timp să participe la slujbe și să rămână conectată la viața spirituală. „Încerc să nu mă las prinsă doar în agitația lumii moderne. Particip la slujbe, merg la mănăstiri, și asta îmi amintește mereu că muzica este rugăciune și dăruire, nu doar performanță artistică.”
Astfel, pentru Ana, succesul nu se măsoară în trofee sau aplauze, ci în pacea și emoția pe care le lasă în inimile celor care o ascultă.
PREGĂTIREA PENTRU SCENĂ, DISCIPLINĂ ȘI RUGĂCIUNE
Deși are o pregătire riguroasă ca solistă, ritualul ei începe cu rugăciune. Abia apoi vin exercițiile tehnice, vocalizele și repetițiile. „Înainte de orice moment important, mă rog. Vocea este un dar primit de la Dumnezeu și nu vreau să o folosesc fără să Îl chem pe El aproape. Rugăciunea îmi dă liniște și echilibru. După aceea, fac exerciții de respirație, vocalize, repetiții, dar primul pas rămâne rugăciunea.” ne povestește Ana.
Această disciplină spirituală și tehnică îi dă puterea să apară pe orice scenă cu liniște sufletească și încredere.
MODELE ȘI INSPIRAȚII
Ca orice artist, Ana are repere care au inspirat-o și i-au modelat parcursul. Din muzica clasică îi admiră pe Maria Callas, Montserrat Caballé și Luciano Pavarotti. „Maria Callas m-a inspirat prin intensitatea emoțională unică. Montserrat Caballé m-a învățat ce înseamnă eleganța și controlul. Pavarotti este un model de claritate și forță.”
Dar adevăratele sale repere vin din tradiția bizantină. Îl admiră pe marele protopsalt grec Konstantinos Stanitsas și ascultă cu evlavie cântările sfinților psalți. „Stanitsas a reușit să transforme cântarea într-o rugăciune autentică. De la fiecare psalt bizantin am ceva de învățat.”
REACȚIILE OAMENILOR, CEA MAI MARE RĂSPLATĂ
Odată cu apariția la „Românii au Talent”, Ana a început să primească nenumărate mesaje și reacții. Mulți oameni i-au mărturisit că vocea ei le aduce liniște, că i-a ajutat în momente grele sau că le întărește credința. „Multe persoane mă recunosc și îmi spun cât de mult i-a impresionat glasul meu. Oamenii vorbesc despre puritatea vocii și despre pacea pe care le-o aduce. Sunt oameni care îmi spun că interpretările mele i-au făcut să se apropie mai mult de Dumnezeu. Pentru mine, acesta este cel mai frumos dar.”
Astfel, succesul său nu este doar artistic, ci și o misiune de suflet.
INSPIRAȚIA ZILNICĂ ȘI PLANURILE DE VIITOR
Pentru Ana, inspirația nu vine din glorie sau aplauze, ci din rugăciune și din liniștea profundă în care simte prezența lui Dumnezeu. „Inspirația vine din rugăciune. Când sufletul se ridică dincolo de cuvinte și simți armonia aceea profundă, muzica curge natural. Este o liniște plină în care totul e spus fără cuvinte.”
După ce și-a finalizat studiile de licență la canto clasic, își dorește să urmeze o carieră de solistă. Totuși, nu se grăbește să facă planuri rigide. „Nu privesc foarte departe. Poate peste cinci ani voi fi pe scene mari, poate voi cânta în lăcașuri de cult. Dumnezeu știe ce va fi cu mine.”
MESAJ PENTRU TINERI
Ana are și un mesaj pentru cei care visează la o carieră artistică, dar se tem să își arate talentul. „Publicul nu caută perfecțiune, ci emoție. Nu trebuie să fii fără greșeală, ci sincer. Vulnerabilitatea ta devine puntea prin care ceilalți se regăsesc.”
Este un sfat care vine din propria experiență, dar și din înțelegerea profundă a rolului pe care îl are un artist în fața oamenilor.
La 22 de ani, Ana Nuță este mai mult decât o tânără artistă. Este o voce a credinței, un liant între tradiția psaltică și disciplina muzicii clasice. Apariția sa la „Românii au Talent” nu a fost doar un moment de televiziune, ci o mărturisire de credință prin glas. Povestea ei ne arată că adevărata frumusețe nu stă în aplauze, ci în emoția și pacea pe care le lași în sufletele oamenilor. Ana rămâne, pentru public și pentru cei care o ascultă, dovada că muzica poate fi rugăciune, iar rugăciunea poate fi artă.
sursa foto/video: facebok/Ana Nuță
Comentarii
Trimiteți un comentariu