Într-o lume în care valorile autentice par tot mai rar întâlnite, Gheorghe Roșoga, interpret de muzică populară și profesor de canto, rămâne un far de lumină în cultura tradițională românească. Născut la 12 mai 1945, în satul Gura Motrului, domnul Roșoga nu este doar un artist cu har, ci și un om care și-a clădit viața cu demnitate, discreție și suflet curat.
Cu o carieră artistică întinsă pe mai multe decenii și o voce care a dus mai departe dorul și frumusețea Olteniei, Gheorghe Roșoga este mult mai mult decât un cântăreț: este un păstrător de tradiții, un dascăl al folclorului și un om al bunului simț. A absolvit Institutul Pedagogic din Craiova, a lucrat în învățământ, în cultură și a slujit țara ca ofițer, ieșind la pensie cu gradul de colonel. Însă în toate aceste roluri a rămas mereu același: un om senin, modest și profund.
Astăzi, la 80 de ani, Gheorghe Roșoga se laudă cu o familie frumoasă, cu bucurii simple și sincere, cu plimbări în aer liber, cu sufletul deschis spre frumos. Trăiește viața cu recunoștință, fără grabă, dar cu intensitate. Se bucură de liniște, de muzică, de gânduri curate, de clipa prezentă și, poate cel mai important, știe să fie fericit.
Pe rețelele sociale, unde împărtășește adesea gânduri personale și reflecții, a postat recent un mesaj profund, care reflectă perfect felul în care vede lumea și viața:
„O după-amiază așa cum o doriți, prieteni dragi!
Lumea are mersul ei. Nu mă voi ghida după umbră încotro să merg.
Mă voi ghida după raza de lumină.
Azi și mâine nu fac comentarii, nu fac versuri.
Stau și privesc, ascult, meditez. După ce trag concluziile, la final, nu voi face comentarii, concluziile le păstrez pentru mine.”
Cuvinte simple, dar pline de miez. Așa este Gheorghe Roșoga: un om care nu vorbește prea mult, dar când o face, lasă urme adânci în sufletul celor care îl ascultă. Un om care nu are nevoie de scenă ca să strălucească, pentru că strălucirea vine din interior.
Gheorghe Roșoga își petrece timpul liber cu o liniște care vindecă, trăind fiecare clipă ca pe un dar. Îl găsești adesea plimbându-se încet, contemplând natura, ascultând vântul sau privind cerul cu o seninătate rară. Iubește frumusețea simplă a vieții și o transformă în bucurie curată. Nu caută zgomotul lumii, ci lumina din lucruri mici: o floare, un gând, o amintire. Timpul său e tihnă, nu risipă. Are harul de a fi fericit fără să ceară nimic și darul de a dărui liniște prin simpla lui prezență. În tăcere, Gheorghe Roșoga ne învață că adevărata viață nu se trăiește în grabă, ci în profunzime.
Comentarii
Trimiteți un comentariu