Nu toți artiștii se nasc în lumina reflectoarelor. Unii se nasc în orașe mici, în familii simple, cu visuri mari și chitara în spate. VLAD SOCACI, un tânăr de doar 20 de ani din Târgu Jiu, este unul dintre acei oameni care nu a așteptat ca succesul să vină la el – l-a construit pas cu pas, din pasiune, muncă și credință.
Drumul său în muzică a început discret, dar autentic, într-un mediu artistic care nu promitea faimă, dar oferea esențialul: șansa de a învăța, de a crește, de a simți. La Palatul Copiilor din Târgu Jiu, sub îndrumarea profesorului Laurențiu Pănoiu, cunoscut ca „Lulu”, Vlad a intrat în trupa Dreamers, un spațiu în care repetițiile se transformau în ritualuri de formare și descoperire. Era acolo nu pentru a demonstra ceva cuiva, ci pentru a-și asculta propriul drum interior. Și l-a ascultat cu seriozitate, cu răbdare și cu o dragoste rară pentru ceea ce făcea. În paralel, la Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu”, a început studiul chitarei bass, instrumentul care i-a oferit vocea pe care nu și-o găsise încă în cuvinte.
„Tot ce am făcut până acum a pornit dintr-o cameră mică, dintr-un oraș mic, cu vise mari. N-am avut planuri grandioase la început, dar am avut mereu credința că dacă muncesc și rămân sincer cu mine, muzica o să mă ducă acolo unde trebuie.” spune artistul pentru Ob.Ol.
Vlad a înțeles de la început că evoluția artistică reală nu vine peste noapte, ci se clădește din sute de nopți cu instrumentul în brațe, din scene mici în care aplauzele vin de la trei oameni, dar în care tu cânți de parcă ar fi trei mii. Nu a refuzat nicio ocazie de a urca pe scenă, indiferent de amploarea evenimentului. A știut că orice moment în fața oamenilor înseamnă experiență, formare, un pas înainte. Într-o lume în care totul pare grăbit, el a ales ritmul muzicii și al construcției interioare.
Astăzi, Vlad este student al Universității Naționale de Muzică din București, dar viața lui a depășit de mult statutul de simplu student. A intrat deja în lumea muzicală profesionistă, nu prin uși larg deschise, ci prin munca constantă care l-a făcut remarcat. A cântat alături de Mario Fresh, într-un moment care a validat toate eforturile din anii de început, și în prezent face parte din trupa Oanei Radu, un colectiv dinamic și puternic, cu care participă la concerte în toată țara. Pentru el, fiecare colaborare este o lecție și o oportunitate de a-și rafina stilul, de a învăța din mers, de a se adapta și de a-și păstra autenticitatea.
În toată această evoluție, chitara bass a rămas pentru Vlad mai mult decât un instrument. Este vocea prin care simte și transmite, prin care se exprimă atunci când tăcerea e prea grea, iar cuvintele prea sărace.
„Pentru unii, chitara bass e doar un instrument. Pentru mine e vocea interioară care m-a salvat de fiecare dată când nu știam cum să exprim ce simt. Ea a vorbit pentru mine înainte să învăț eu cum s-o fac.” relatează basistul.
Firea lui Vlad este una calmă, așezată, dar puternică în esență. Nu se laudă, nu se grăbește, nu își clamează meritele. Preferă să lase muzica să vorbească în locul său. Este mereu prezent, mereu implicat, dar niciodată zgomotos. Și poate tocmai această atitudine îl face remarcat și respectat. Într-un mediu artistic adesea marcat de ego și grabă, el vine cu modestie, determinare și o sete reală de a deveni mai bun.
„Mă trezesc în fiecare dimineață cu un singur gând: cum pot fi mai bun decât ieri? Nu vreau să fiu cel mai bun din lume. Vreau doar să fiu sincer cu mine. Restul vine de la sine.” afirmă Vlad.
Vlad Socaci este unul dintre acei artiști care cresc frumos, în tăcere, dar sigur. Nu vrea să grăbească etapele, ci să le parcurgă pe fiecare cu învățămintele și emoțiile lor. A pornit dintr-un oraș în care nu părea că visele pot deveni realitate și a arătat că, atunci când iubești cu adevărat ceea ce faci, realitatea se modelează în funcție de visul tău, nu invers.
Ce urmează pentru Vlad? Noi colaborări, proiecte muzicale ambițioase, concerte și multă muncă. Dar dincolo de toate acestea, urmează aceeași promisiune tăcută pe care și-a făcut-o sieși: să nu renunțe niciodată la ceea ce-l definește. Să rămână autentic. Să continue.
ȘI SĂ CÂNTE.
Comentarii
Trimiteți un comentariu